Un impuls și 20..15..10 min

 Cît de perfectă poți fi?
Lumină. Dulce lumină , mă copleșești. Iar mă frămîntă un gînd , de ce tu? De ce ești cea ce îmi duce număr zilelor din prima secundă a vieții?

Te răsfoiesc ca pe o carte deschisă , pentru ca îmi permiți. Îți fur toată căldura , te las ca un ghețar  în așteptarea unei raze de soare. Mi te-ai daruit și îți mulțumesc.
Un impuls și 20..15..10 min  , nu mai ești cea ce  erai ieri. Ființă bună , inteligentă , veselă .
Gura ta , mierea ursului.
Ochii tăi, lumina stelelor.
Viața ne aruncă , viața ne poartă , viața se joacă... Ai stat ca un zid neclintită , sigură și puțin ambițioasă.
Încă un _0 în viața ta. Și prima cifră nu contează ,pentru ca a doua o compensează , 0...
Sper să ajungi la doi de zero ,dorințele să se împlinească,să fii mereu curajosă ,sănatoasă și voioasă!
Un impuls și 20..15..10 min  , nu mai ești cea ce  erai ieri...

По линии жизни

По линии жизни

И время на часах остановилось ,

Засохшие цветы теряют обаяние,

А пение птиц  заглохло , утаилось

Любовь исчезло и душу мучают терзание.

С твоим уходом ,да с твоим,

Всё в жизни резко изменилось,

То что раньше было лишь моим

Я неожиданно лишилась   .

Расплакивая дни

Звучал мне громко веток хруст,

Загадочно шептал рискни

Но голос мне казался пуст.

А я ведь только человек,

Магу ли я слышать деревья

Или наказана на век

И будут мучить  сожаления.

Шли годы ,нет годы летели

И снова осень листьями играет

Эти страдания мне надоели,

Моя любовь мне жизнь ломает.

Играла с жизнью, и играю

Я не боюсь больших потерь ,

Мамины слова я вспоминаю:

”Терпи и верь , терпи и верь ” .

Un an (Proiect memoralistic)

Un an în lipsa ta bunică

E ca o veșnicie într-o clipă.

Perdute-au zilele frumoase,

Cînd tu erai păreau miraculoase.

Acum un an sunt fără tine

Un an de cînd eu lupt cu mine.

Din zi în zi e tot mai greu

Și cred că așa va fi mereu.

Și multe gînduri am avut,

În acest an , dar te-am pierdut.

Și multe clipe fericite,

Au dispărut...clipele iubite.

De dimineață aud telefonul,

Și ma gindesc că iar tu suni.

Dar îmi amintește apoi dorul

Și-n receptor nu tu răsuni.

Un an deja a trecut,

Un an eu nu te-am mai vazut.

O zi tecută cu gîndul nu la tine,

O blestemam,căci gîndul ție-ți aparține.

Sunt sclav a zilelor pustii,

Și viața mi-e o dramă.

Mă scufund în taina nopții.

Sunt pe un fir de tramă.

Un an în lipsa ta bunică,

E ca o veșnicie intr-o clipă...

Un an de odihnă...

Un an ești pe a lui Dumnezeu aripă!

               

7 years

Its getting hard to take a breathe

When I don’t see your smile I get upset.

In the world its one place for you and me

And I just can’t imagine that it’s not gonna be.

The step I took wasn’t good enough,

To return the day when I heard your laugh.

Now I’m bagging God to make you see,

That my love was real and it will gonna be…

The rift you made in my heart was deep

Lots of days and nights I couldn’t sleep.

I felt the pain , and I did my best,

I know that my words for you were unstressed

Come on be a man and do something,

I am near you but I feel so week.

Now I realesed that youre nothin at all,

Cause you can’t do thing and you let me fall...

After seven years you saw me again,

I was quite happy and with another man.

Kiss up on  my cheek ,he made it so sweet,

I’m strong now`s youre time to be week.

I’m going up pushing you down,

I have no regrets I’m the best in the town.

Everyone knows my name and who I am,

And remember now I’ll never be the same.

„Copilăria rămîine în pragul casei părintești”

Trec anii fugitiv. Timpul zboară asemeni vîntului ce nu-l vedem , dar îl simțim. Floarea tinereții se începe a ofeli și cu fiecare petală cazută noi coinștientizăm ce valoare are viața noastră.

Însa , cei mai frumoși ani sunt ai copilariei , cei mai proaspeți ani în care abia începem a cunoaște lumea cu minunele ei. Este cea mai interesantă perioadă pentru că tot este pentru prima dată.

Copilărie – stea călăuzitoare , mereu ne amintim cu drag de casa părinteasă , năzbii , părinți și multe alte momente ce ne-au rămas în suflet pe o viață întregă.

Casa unde am crescut ține minte multe clipe frumoase : primul pas , primul cuvînt , primele emoții prima dragoste.

Trec anii spre culmi , noi creștem și tot ce mai înainte avea o valoare primordială acum este un gol. Zilele fericite se transformă în griji , jocurile în servicii și drepturile în responsabilități.

Ne desprindem de la pieptul mamei , ieșim de sub apărarea tatălui și intrăm ca niște maturi în lumea mare. Făcînd un pas din locașul sfînt , casa părinteasca , noi pornim cu speranțe și vise la o viață frumoasă , ne întoarcem cu victorii și realizări  sau uneori voința este contra puterilor și ne întoacem fără nimic.

Unde nu ai nimeri  și cine n-ai deveni în viață , nu uita că cea mai importantă calitate este de a fi om. Niciodată să nu uiți de cei apropiați care tînjesc după tine și își fac griji .

Pentru ei , pentru părinții tăi , tu mereu vei fi o pasăre în zbor a cărei călătorie nu va avea sfîrșit , dar totuși ei te-așteaptă și speră că vei veni să vă reamintiți de trecut căci „Copilăria rămîine în pragul casei părintești” . 

BUNICA

R.I.P.
(10.05.1928 - 16.02.2011)

De ce te clatini și  mă privești cu jale?

Bunică scumpă ca a trandafirelor petale.

Vederea ți-a slabit , în păr ți-a viscolit

Și cartea tinereții cu dor ai răsfoit.

Ea mă privește lung și după o scurtă tăcere,

Încep a auzi vorba dulce a bunicii mele:

„Unde-s a mei ani?Ani ai tinereții?

Care i-am pierdut și nu-i mai pot găsi.

Aș vrea sa reîntorc frumoase zile a vieții

Și din nou sa simt ce-nseamnă a iubi...

Sa-ți simt a ta suflare, iubite soț al meu,

Caci din păcate, de mult mi tea luat Dumnezeu.

Și din nou mă rog la lună și la stele,

Sa fiu și eu lîngă iubirea vieții mele.”

Și se rugă bătrîna să fie fericită

Indiferent de faptul că aici era iubită.

Dar ea dorea acolo, acolo unde-i el,

Lînga barbatul ce a fost mereu fidel.

Într-o zi de miercuri , memoria a cedat,

Și sărmana batrînică absolut tot a uitat.

A doua zi batrîna nu putea vorbi

Și toți au înteles bunica va muri.

Și chiar daca a uitat și nu putea vorbi,

Cînd am venit s-o vad pentru ultima data, în ultima zi,

Cu ochii dulci semideschiși ea mi-a transmis:

„Iartați-mi greșelele ce li-am comis!”

 Eu n-am uitat nimic și in priviri  vorbesc,

Căci sunt batrîna și-o să vă părăsesc.

Și chiar acum pe pat de moarte eu vă iubesc,

Iar la moment puterile-mi slăbesc.

Am luat-o fin de mîina cea micuță

Și am șoptit ,te rog de mă iartă bunicuță!

Apoi eu m-am îndepărtat

Plina de lacrimi de la acel pat.

 Peste 3 zile la ora 9 seara,

Am ramas un suflet gol fară să-mi dau seama...

S-a ofelit o floare ,s-a stins din viața o bunică,

Și m-am trezit cu inima rănită.

Ehh bunică, de ce nu te mai clatini?

Și unde-i parul înflorit?

Bunicuță de ce tu nu-mi vorbești?

Bunicuță am uitat că nu mai ești!

                                                               13.11.2011

                                                                

Nu uita sau Purtați de vînt

Hey române,basarabean ori cine ești,

Nu uita că sensul veții e să muncești.

Creează-ți o familie și nu uita c-o ai

Și de părinți tot nu uita dacă-i mai ai.

Viața ne ia prin surprinderi,ast fel noi trăim 

Și nu uităm să ne distrăm și să iubim.

Iubește aproapele și pe cei plecați din viată,

Căci ei sunt sus dar sufletu-i la tine-n casă.

Ești fericit că Domnul ți-a dat viață?....

Ești fericit ca lumea din jur te stimează?...

Ești fericit ,dar la moment un copil mic,nu e atit de fericit!

El stea în frig și mîinele-i îngheată

Cerșind pe la mașini,asta ei numesc viață

Și nimeni nu ajută copiii abandonați

Căci toți sunt fericiți cu bani în braț.

Și cind mănînci și cînd beai tu nu uita,

Că un copil dispare din viața ta.

Sărmanii copilași se-abandonează,

Iar unii nici nu știu de cuvîntul casă.

Toți cred că e o carmă și nimeni nu-i vor ajuta,

Dar nu e carmă ce doar viață si soarta  crudă cu ea.

Nu te sfia și nu te da în lături

Căci Domnul te va păzi și va fi alături.

Ce simți cînd vezi o mamă?Sarmană mamă,

Umblînd cu copilul pe drumuri fiind și ea orfană.

Fara nimic și nici un ban în buzunar,

Cerînd un mic ajutor material.

”Dute țiganc-o”, auzi strigînd în urma ei,

Neștiind că nu e din așa femei.

E doar o doamnă bolnavă și vai de capul ei ,

Nimeni nu știe cît i-a mai rămas acelei femei .

Ea vrea doar pace și bine copilului său,

Dar lumea nu-nțelege și-au uitat de Dmnezeu.

Adă-ți aminte că e puterea de sus,

Nu pentru asta a coborît Isus!

Și cînd mănînci și cînd beai tu nu uita,

Că lumea moare, în fața ta!

Sunt disperați și n-au putere,

Să-nvingă greutațile vieții mai rele.

Nu uita să crezi și să iubesti,

Să nu trădezi și mereu să zîmbești,

Nu te lasa bătut și nu uita că sunt

Cei care-ți spun mereu o să te-ajut.

Deschide ochii și uite ce ai,

Dar nu uita de la ce tu porneai.

Nu uita cine-ai  fost și ce vei fi ,

Căci viața ne schimbă de zi cu zi.

Poate ești acum  și ai puteri

Însa regreți pentru ziua de ieri.

Gîndește bine cînd faci ceva,

Căci tot ramîine in memoria ta.

Nu uita de prietenii dragi

Căci ei te susțin indiferent ce faci,

Fie o nebunie ori un lucru mai bun 

Și la bine și-n greu ești cu prietenul tău.

Pe zi ce trece noi înflorim

Și cîite o data in versuri tipărim .

Nu uita de emoții și de sufletul tău ,

Căci cîte o data vrea alinare și el.

Nu uita că toți sunt diferiți,

Nu toți sunt buni pentru că nu toți sunt iubiți .

Nu uita să faci modificări,

Iar tot ce-i rău să-i lași uitării.

Vorbește mai mult lumii și tu vei fi

Persoana ce-o păstrează în zidul inimii.

Și niciodată nu te vor uita, că leși o urmă în viața ta.

Poezie a cărei soarta e curînd sa fie pusă pe note muzicale . Da , e un cîntec ce conține si vers alb (liber) . Dedicata celor ce sunt robi ale străzilor și cu adevarat știu ce e frică , durere și desperare.

Tu

Tu m-ai rănit o dată

Și așa și va rămîine,

Căci inima-i de gheață

Și nu are topire.

Cu daruri și cu bani

Nu poți cumpăra iubirea,

Ci din contra ele doar

Îmi alungă amintirea.

Amintiri frumoase,

Cele din copilărie

De care am fost lipsită

Pentru c-am fost făra tine!

06.06.2010

Lacrimi și Dragoste

Plîng, că nu ești lîngă mine.

Plîng, că sufletul te vrea.

Inima-mi cere iubire ,

Iar eu n-o pot alina.

Cere dragoste curată

Unde eu nu m-ași afla

Vrea doar una , să străbată

Indiferența ta!

Plîng acum eu din iubire ,

Că nu am parte de ea,

Dar sper să plîng din fericire

Cînd într-o zi va fi a mea.

14.01.2011

Timpul

I
Am vrut să fie o poveste,
Dar timpul totul a stricat
Persoana , gîndurile , iubirea
Într-un moment tot s-a schimbat.
Cuvinte dulci ce le-auzeam

Acum îmi par amare,
Iar ochii blînzi ce mă priveau
Acum dezmiard-o floare.
Lumînarea dragostei s-a stins
Și cine s-o aprindă?
Un car de întrebări s-au strîns,
Dar cine să-ți raspundă?
Gîndindu-te mai bine,
Ai înțeles că-i o încercare,
A timpului , a vieții
Și a dragostei ce doare.
Întrebările sunt fine,
Dar n-ai nici un răspuns,
Gîndeștete mai bine
Și vei vedea la ce-ai ajuns.

II

Ai înțeles că-i o greșeală

Și nimeni nu te va ajuta.

Doar tu vei fi stapînul lumii,

Doar tu vei face cum vei vrea.

Ai înțeles greșit și timpul

Te-a pedepsit sever de tot,

Ți-a luat soția și copilul

Și te-a lăsat cu o lacrimă,cu-n strop…

Cu ochii-nlăcrimați

Te uiți la floarea ce o mîngîiai,

Dorind să-ntorci timpul înapoi,

Doar acest lucru îl visai.

Tu nimic nu ai făcut,

Doar cu timpul te-ai luptat.

Toată viața ți-a trecut,

Iar tu nimic n-ai învățat.

29.07.2009

Toamna

A sosit la noi pe aripi de tristețe ,

Cu ceru-nlăcrimat și păsări alungînd,

O mare împarație de o nespusă frumusețe

Într-o suflare natura viestejind.

Cu o haină uscată și multicoloră

Ea ne anunță de sosirea ei.

E toamnă și ceasul bate a ei oră

Uitînd de anii cei mai grei.

Se revarsă atmosfera cea de toamnă,

Clopoțelul a sunat deja la școală

Și vocea parintească , doar ea ne mai îndeamnă

Să ascultăm de mult stimata doamna profesoară.

Române

Pierduți-ai mințele Române,

Cînd ai văzut-o ai muțit.

Cu ochii blînzi și priviri line,

Puștoaica te-a cucerit.

Și cînd o vezi iți pierzi cuvîntul.

Tot ce poți tu e s-o îngîni,
Căci vorba ei ți-o aduce vîntul

Și nu te mai poți ține-n mîini.

Zeci de ani tu ai iubit

Și ai visat-o doar pe ea,

Dar în căpcană ai nimerit

Și patima dorea să te ia.

Ai luptat din greu,ai iertat indiferența,

Dar simțind c-o părăsești,

Rămîneai doar cu credința

Și ast fel mărturisești:

”Am păcătuit și am iubit,

Doar așa eu am trăit,

Și acum mă răsplătesc

Și ție , Doamne , îți mărturisesc :

Ia-mi ce vrei , chiar și sufletul din mine

Ia-mi ce vrei , doar un lasă-mi pe pămînt,

Doar ochii mei cei negri să n-o scap din privire,

Ființa adorabilă pe care am iubit.”

 22.08.2011

Scrisoare Mamei...

                              

   În ritmul lin al lunii misterioase,

A stelelor multiple si suspicioase.

Încep a scrie tremurînd un rînd,

Ție măicuță îți expun al meu gînd.

Nu știu ce s-o fi  întîmplat,

Dar mă simt eu cam ciudat.

Inima și sufletul mi-au sugerat

Ca dragostea în viață mi-a intrat.

Apoi mi-am pus o singură întrabare,

Ce e dragostea și de unde ea apare.

Dragostea-i o amintire,o dulce neuitată  privire.

Dragostea-i un vis miraculos,ea își ia tot ce-i mai frumos.

Dragostea te-nvață să cedezi,ea te mai îndeamnă  și să crezi,

Dacă apare o dată în viața ta, crede-mă nu o vei uita.

Dragostea-i un gînd neînplinit,ce tot îți vorbește mai succint.

Dragostea e o stea cerească ,cînd apare stai doar la fereastră,

Cînd o stîngi ea mereu răsare,ea acceaptă orice atașare.

Maicuță , tu ești a mea stea și amintire cu calda și dulcea privire.

Al doilea gînd ce m-a furat într-o clipă

A fost persoana ta , înger fără o aripă.

Mă vei întreba de ce doar c-o aripă.

Pentru că ai fost singură în cea mai întunecată clipă.

Mă uit ,scrisoarea a ajuns,

Dar tu nu-mi dai nici un răspuns.

Ori adevărul te-a străpuns,

Ori viața te-a furat, te-a ascuns...

Mereu mă întrebam de ce Mama tot tace,

Persoana ce-mi  dorea în viață numai pace.

Femeia ce-i lipsită de dulcea fericire,

Merită plecăciuni și-un car de mulțumire!

                                                           18.01.2012