BUNICA

R.I.P.
(10.05.1928 - 16.02.2011)

De ce te clatini și  mă privești cu jale?

Bunică scumpă ca a trandafirelor petale.

Vederea ți-a slabit , în păr ți-a viscolit

Și cartea tinereții cu dor ai răsfoit.

Ea mă privește lung și după o scurtă tăcere,

Încep a auzi vorba dulce a bunicii mele:

„Unde-s a mei ani?Ani ai tinereții?

Care i-am pierdut și nu-i mai pot găsi.

Aș vrea sa reîntorc frumoase zile a vieții

Și din nou sa simt ce-nseamnă a iubi...

Sa-ți simt a ta suflare, iubite soț al meu,

Caci din păcate, de mult mi tea luat Dumnezeu.

Și din nou mă rog la lună și la stele,

Sa fiu și eu lîngă iubirea vieții mele.”

Și se rugă bătrîna să fie fericită

Indiferent de faptul că aici era iubită.

Dar ea dorea acolo, acolo unde-i el,

Lînga barbatul ce a fost mereu fidel.

Într-o zi de miercuri , memoria a cedat,

Și sărmana batrînică absolut tot a uitat.

A doua zi batrîna nu putea vorbi

Și toți au înteles bunica va muri.

Și chiar daca a uitat și nu putea vorbi,

Cînd am venit s-o vad pentru ultima data, în ultima zi,

Cu ochii dulci semideschiși ea mi-a transmis:

„Iartați-mi greșelele ce li-am comis!”

 Eu n-am uitat nimic și in priviri  vorbesc,

Căci sunt batrîna și-o să vă părăsesc.

Și chiar acum pe pat de moarte eu vă iubesc,

Iar la moment puterile-mi slăbesc.

Am luat-o fin de mîina cea micuță

Și am șoptit ,te rog de mă iartă bunicuță!

Apoi eu m-am îndepărtat

Plina de lacrimi de la acel pat.

 Peste 3 zile la ora 9 seara,

Am ramas un suflet gol fară să-mi dau seama...

S-a ofelit o floare ,s-a stins din viața o bunică,

Și m-am trezit cu inima rănită.

Ehh bunică, de ce nu te mai clatini?

Și unde-i parul înflorit?

Bunicuță de ce tu nu-mi vorbești?

Bunicuță am uitat că nu mai ești!

                                                               13.11.2011