„Copilăria rămîine în pragul casei părintești”

Trec anii fugitiv. Timpul zboară asemeni vîntului ce nu-l vedem , dar îl simțim. Floarea tinereții se începe a ofeli și cu fiecare petală cazută noi coinștientizăm ce valoare are viața noastră.

Însa , cei mai frumoși ani sunt ai copilariei , cei mai proaspeți ani în care abia începem a cunoaște lumea cu minunele ei. Este cea mai interesantă perioadă pentru că tot este pentru prima dată.

Copilărie – stea călăuzitoare , mereu ne amintim cu drag de casa părinteasă , năzbii , părinți și multe alte momente ce ne-au rămas în suflet pe o viață întregă.

Casa unde am crescut ține minte multe clipe frumoase : primul pas , primul cuvînt , primele emoții prima dragoste.

Trec anii spre culmi , noi creștem și tot ce mai înainte avea o valoare primordială acum este un gol. Zilele fericite se transformă în griji , jocurile în servicii și drepturile în responsabilități.

Ne desprindem de la pieptul mamei , ieșim de sub apărarea tatălui și intrăm ca niște maturi în lumea mare. Făcînd un pas din locașul sfînt , casa părinteasca , noi pornim cu speranțe și vise la o viață frumoasă , ne întoarcem cu victorii și realizări  sau uneori voința este contra puterilor și ne întoacem fără nimic.

Unde nu ai nimeri  și cine n-ai deveni în viață , nu uita că cea mai importantă calitate este de a fi om. Niciodată să nu uiți de cei apropiați care tînjesc după tine și își fac griji .

Pentru ei , pentru părinții tăi , tu mereu vei fi o pasăre în zbor a cărei călătorie nu va avea sfîrșit , dar totuși ei te-așteaptă și speră că vei veni să vă reamintiți de trecut căci „Copilăria rămîine în pragul casei părintești” .