Timpul

I
Am vrut să fie o poveste,
Dar timpul totul a stricat
Persoana , gîndurile , iubirea
Într-un moment tot s-a schimbat.
Cuvinte dulci ce le-auzeam

Acum îmi par amare,
Iar ochii blînzi ce mă priveau
Acum dezmiard-o floare.
Lumînarea dragostei s-a stins
Și cine s-o aprindă?
Un car de întrebări s-au strîns,
Dar cine să-ți raspundă?
Gîndindu-te mai bine,
Ai înțeles că-i o încercare,
A timpului , a vieții
Și a dragostei ce doare.
Întrebările sunt fine,
Dar n-ai nici un răspuns,
Gîndeștete mai bine
Și vei vedea la ce-ai ajuns.

II

Ai înțeles că-i o greșeală

Și nimeni nu te va ajuta.

Doar tu vei fi stapînul lumii,

Doar tu vei face cum vei vrea.

Ai înțeles greșit și timpul

Te-a pedepsit sever de tot,

Ți-a luat soția și copilul

Și te-a lăsat cu o lacrimă,cu-n strop…

Cu ochii-nlăcrimați

Te uiți la floarea ce o mîngîiai,

Dorind să-ntorci timpul înapoi,

Doar acest lucru îl visai.

Tu nimic nu ai făcut,

Doar cu timpul te-ai luptat.

Toată viața ți-a trecut,

Iar tu nimic n-ai învățat.

29.07.2009