În ritmul lin al lunii misterioase,
A stelelor multiple si suspicioase.
Încep a scrie tremurînd un rînd,
Ție măicuță îți expun al meu gînd.
Nu știu ce s-o fi întîmplat,
Dar mă simt eu cam ciudat.
Inima și sufletul mi-au sugerat
Ca dragostea în viață mi-a intrat.
Apoi mi-am pus o singură întrabare,
Ce e dragostea și de unde ea apare.
Dragostea-i o amintire,o dulce neuitată
privire.
Dragostea-i un vis miraculos,ea își
ia tot ce-i mai frumos.
Dragostea te-nvață să cedezi,ea te
mai îndeamnă și să crezi,
Dacă apare o dată în viața ta,
crede-mă nu o vei uita.
Dragostea-i un gînd neînplinit,ce tot
îți vorbește mai succint.
Dragostea e o stea cerească ,cînd
apare stai doar la fereastră,
Cînd o stîngi ea mereu răsare,ea
acceaptă orice atașare.
Maicuță , tu ești a mea stea și
amintire cu calda și dulcea privire.
Al doilea gînd ce m-a furat într-o
clipă
A fost persoana ta , înger fără o
aripă.
Mă vei întreba de ce doar c-o aripă.
Pentru că ai fost singură în cea mai întunecată
clipă.
Mă uit ,scrisoarea a ajuns,
Dar tu nu-mi dai nici un răspuns.
Ori adevărul te-a străpuns,
Ori viața te-a furat, te-a ascuns...
Mereu mă întrebam de ce Mama tot
tace,
Persoana ce-mi dorea în viață numai pace.
Femeia ce-i lipsită de dulcea
fericire,
Merită plecăciuni și-un car de mulțumire!
