Scrisoare Mamei...

                              

   În ritmul lin al lunii misterioase,

A stelelor multiple si suspicioase.

Încep a scrie tremurînd un rînd,

Ție măicuță îți expun al meu gînd.

Nu știu ce s-o fi  întîmplat,

Dar mă simt eu cam ciudat.

Inima și sufletul mi-au sugerat

Ca dragostea în viață mi-a intrat.

Apoi mi-am pus o singură întrabare,

Ce e dragostea și de unde ea apare.

Dragostea-i o amintire,o dulce neuitată  privire.

Dragostea-i un vis miraculos,ea își ia tot ce-i mai frumos.

Dragostea te-nvață să cedezi,ea te mai îndeamnă  și să crezi,

Dacă apare o dată în viața ta, crede-mă nu o vei uita.

Dragostea-i un gînd neînplinit,ce tot îți vorbește mai succint.

Dragostea e o stea cerească ,cînd apare stai doar la fereastră,

Cînd o stîngi ea mereu răsare,ea acceaptă orice atașare.

Maicuță , tu ești a mea stea și amintire cu calda și dulcea privire.

Al doilea gînd ce m-a furat într-o clipă

A fost persoana ta , înger fără o aripă.

Mă vei întreba de ce doar c-o aripă.

Pentru că ai fost singură în cea mai întunecată clipă.

Mă uit ,scrisoarea a ajuns,

Dar tu nu-mi dai nici un răspuns.

Ori adevărul te-a străpuns,

Ori viața te-a furat, te-a ascuns...

Mereu mă întrebam de ce Mama tot tace,

Persoana ce-mi  dorea în viață numai pace.

Femeia ce-i lipsită de dulcea fericire,

Merită plecăciuni și-un car de mulțumire!

                                                           18.01.2012